Apucăturile culinare ale ardelenilor

În fermecătoarea sa carte, „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, citând-o pe alocuri pe Ofelia Văduva, din „Pași spre sacru“, regretatul Radu Anton Roman scria, referindu-se la apucăturile culinare ale ardelenilor, în capitolul „Ardealul slăninii cel gustos” : „Podișuri între munți, coame de dealuri nesfârșite, păduri fără capăt luminos, văi largi închise ca niște insule între creste înzăpezite... Cum ați descrie toate astea unui om care n-a văzut Transilvania? Ardealul, fără a fi unitar geografic sau cultural – dovadă că e împărțit în „țări“ cu identitate destul de bine conturată – Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Mărginimea Sibiului, Amlașul, Țara Hațegului, Țara Lăpușului, Oașului, Maramureșului, Năsăudului și încă altele – are aceeași înfățișare: munți și dealuri și, între aceste frontiere, largi depresiuni – „țările“ – bine populate, cu sate și orașe înstărite. Locuite de români, de maghiari, de secui și de sași, așezările acestea – chiar și cele mai mici – sunt un model fermecător și pitoresc de prosperitate, de stabilitate: arhitecturi masive, ca niște fortărețe în piatră și cărămidă, cu fațada continuă, monumente religioase (mănăstiri și biserici ortodoxe străvechi, lăcașuri romano-catolice, reformate, biserici săsești fortificate) – totul în locuri foarte frumoase. Cine încearcă să șoferească vara prin satele ardelene, dimineața devreme sau pe-nserate, va trebui să aștepte, răbdător, trecerea spectaculoasă, fascinantă, copleșitoare a turmelor de mii de vaci, bivoli, cai, porci, capre, oi. Apoi, va conduce mașina pe șosele puțin circulate printre câmpuri de secară și grâu, porumb și cartofi, urmărind zborul berzelor și crestele munților, pătate de zăpadă. Oamenii locului sunt gazde bucuroase și înlesnite, ar fi păcat să nu încercați un rasol de vițel cu sos dulce de roșii, niște clătite monumentale și o supă cu găluște, la Brașov, o cană cu lapte cald de bivoliță, o bucată de slană cu ceapă roșie și pâine proaspătă, la Făgăraș, un bulz și o tigaie de rotogoale prăjite cu cartofi săraci în Mărginime, un sloi de oaie cu usturoi și o farfurie cu virșli iuți de Hațeg (toate udate cu celebrul rachiu tare, de fructe, prefript). Gustați apoi, din mersul mașinii o pomană a porcului la Aiud, cu pogăci și vărzări, varză ca la Cluj, o omletă cu creier la Oradea sau o tocană de purcel la Zalău, mămăligă cu lapte și caș la Sighet și un gulaș ori un papricaș în secuime, la Miercurea Ciucului ori la Sfântu Gheorghe. Și, dincolo de țuica întoarsă de prune și rachiul (palinca, horinca, vinarsul, ginarsul) de fructe, descoperiți mari vinuri, eleganta Fetească Albă, Feteasca Regală, Iordovanul cel vesel, Traminerul cel roz, Furmintul cel solemn, Riesling sec, Neuburger-ul, Muscatul Ottonel, prințul de aur. Ardealul e o lume generoasă, dintotdeauna nehotărâtă între răsărit și apus. Prescripții speciale se referă la gestul ruperii sau tăierii pâinii și al împărțirii ei la masă, gest solemn prin care tatăl familiei marchează, în vechi tipare de viață tradițională, începutul mesei, creând atmosfera emoțională caracteristică unei ceremonii. Prima bucățică (mai ales din pâinea de grâu nou) este considerată ofrandă pentru cei morți și trebuie aruncată ritual pentru aceștia. Ultima, numită și „bucățica norocului“, „bucățica puterii“, concentrează, în gândirea populară, o putere magică de influențare a viitorului copiilor, dar și al adulților. Captarea acestei forțe concentrată în ultima bucățică exclude lăsarea ei pe masă, ea este mâncată în credința că, în acest fel, este asimilată întreaga energie benefică a pâinii.”  Bibliocarti - Hrănește-te cu lectură! 

(P)

Recenzii, prezentări de carte, interviuri, social media, expunere pe mai multe site-uri și blog-uri nişate, introducerea cărţilor în librăria online Bibliocarti, articole reprezentative, advertoriale, redactare profesionistă, corectură, editare texte şi multe altele sunt disponibile pe Bibliocarti.com la preţuri competitive. Nu ezitaţi şi promovaţi-vă cărţile în mod profesionist şi eficient doar cu Bibliocarti.com.